ARTIFICIAL BEAUTY propune o dezbatere despre influența inteligenței artificiale în modă, istorie și în remodelarea canoanelor de frumusețe. Din 1970 până azi, din 70 la până azi, am trecut prin sute de ținute. Acum, modelele AI folosesc milioane de fotografii ca resursă pentru a genera imagini verosimile. Ți se pare că inteligența artificială ne ajută să ne imaginăm mai bine istoria sau dimpotrivă, riscăm să ne viruseze însăși imaginea noastră despre noi înșine?

Avem nevoie de ajutorul tău! Vezi cum și de ce AICI!

Proiectul include

– o cercetare semi-istorică a stilurilor vestimentare în România, din anii 70 până în prezent (‘semi-istorică’ pentru că nu ne propunem să fie prea tehnică, ci doar să recupereze câteva repere stilistice importante pentru fiecare decadă + să pună vestimentația românilor în context internațional, raportat la perioada istorică)

– un efort de colectare, digitalizare și arhivare a mii de fotografii de familie și de presă, valoroase prin surprinderea ținutelor purtate de subiecți

– un material video care îmbină fragmente de interviu cu designeri, istorici, sociologi, artiști etc. (pe tema evoluției vestimentare a românilor din anii 70 până în prezent) cu imagini contemporane surprinse pe cea mai circulată și mai diversă arteră din București, pe timp de vară – Calea Victoriei pietonală; materialul video poate deveni un scurt metraj documentar, în funcție de castlist-ul final și de reușita interviurilor.

Ce legătură are inteligența artificială?

1. Au explodat modelele AI care generează imagini bazate pe prompt-uri text, folosite inclusiv pentru a prezenta imagini istorice – iar aici se naște o discuție despre cât de accurate este reprezentarea și cât ar trebui noi să fim dispuși să luăm de bune acele imagini generate (inclusiv cu evenimente istorice reale care nu au fost fotografiate atunci când au avut loc). Lăsăm inteligența artificială să ne arate cum a fost istoria noastră sau are sens să ținem cu dinții de imaginile reale, de albumele de familie, de fotografiile autentice, care au surprins un eveniment și niște persoane reale?

2. Modelele AI folosite pentru generarea de imagini propun chipuri și corpuri bazate pe imagini cu care au fost antrenate, cărora le modifică și le amestecă trăsăturile fiziologice. Ce efect poate avea asta, în timp, asupra receptării de către oameni a chipului uman, a trăsăturilor, a micilor gesturi, a expresiilor faciale de milisecunde pe care suntem obișnuiți (programați genetic) să le descifrăm instantaneu? Cum va afecta expunerea îndelungată la imagini generate cu modele AI receptarea artei și a frumosului – proporțiile feței și corpului; planurile compoziției; textura pielii etc. – nu cumva ni se rescrie codul genetic pentru captarea și interpretarea corpurilor și fețelor frumoase (și nu doar frumoase)?

3. Designerii au început să folosească AI în munca lor. Pot obține mai rapid imagini complete ale unor persoane care poartă creațiile lor (fătă shooting, fără model, fără fotograf). Pot accesa surse de inspirație sau se pot feri de copierea neintenționată a unor creații anterioare, pe care nu le cunoșteau. Dar care sunt limitele folosirii inteligenței artificiale în actul de creație vestimentară? De unde începe designerul să trișeze? Sau: trișează, dacă folosește AI? – exact ca în muzică sau arhitectură sau graphic design. Este o discuție despre limitele conceptului de artă, în epoca AI.

Aceste teme de dezbatere vor fi contrase într-o expoziție de fotografie documentară care va conține imagini reale, imagini retușate cu ajutorul modelelor AI și imagini generate de la 0, pe baza unor prompt-uri text, de modele AI. Expoziția va include imagini video contemporane (și/sau de arhivă, în funcție de costuri) și va fi prezentată și sub forma unui album.

Mesajul este mai degrabă că trebuie și merită să ne punem întrebările de mai sus. Nu e un manifest pentru sau împotriva AI. E un fel de semnal de alarmă.

*text scris în Word, fără ajutorul vreunui Claude, ChatGPT etc.